emanaţie — EMANÁŢIE, emanaţii, s.f. 1. Emitere, degajare (de gaze, de vapori, de mirosuri etc.); (concr.), ceea ce se degajează, ceea ce se emană. ♢ (geol.) Emanaţie vulcanică = a) emitere de produse gazoase legate de activitatea vulcanică; b) produs al… … Dicționar Român
exalare — EXALÁRE, exalări, s.f. Acţiunea de a exala; exalaţie. [pr.: eg za ] – v. exala. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 EXALÁRE s. v. emanaţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime exaláre s. f. [x … Dicționar Român
abureală — ABUREÁLĂ, abureli, s.f. 1. Aburi condensaţi în picături foarte fine care se depun pe obiecte. 2. Exalaţie, miros. 3. fig. (Rar) Adiere. – Aburi + suf. eală. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ABUREÁLĂ s. v. miros. Trimis de siveco … Dicționar Român
exalaţiune — EXALAŢIÚNE s.f. v. exalaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
miasmă — MIÁSMĂ, miasme, s.f. Emanaţie rău mirositoare; duhoare, putoare, exalaţie. [pr.: mi as ] – Din fr. miasme. Trimis de LauraGellner, 29.05.2004. Sursa: DEX 98 Miasmă ≠ aromă, balsam Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime MIÁSMĂ s. v.… … Dicționar Român
pară — PÁRĂ1 s.f. Flacără, văpaie; p. ext. căldură dogoritoare, dogoare. ♢ loc. adj. De pară = roşu aprins (ca flacăra); arzător, dogoritor. ♢ expr. A trece (sau a sări) prin foc şi pară = a înfrunta orice primejdie, a face tot posibilul pentru… … Dicționar Român
rasfugare — RASFUGÁRE s. v. degajare, emanare, emanaţie, emisiune, exalare, exalaţie, împrăştiere, răspândire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
răspândire — RĂSPÂNDÍRE, răspândiri, s.f. Acţiunea de a (se) răspândi şi rezultatul ei. – v. răspândi. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RĂSPÂNDÍRE s. 1. v. împrăştiere. 2. împrăştiere, prefirare, presărare, presărat, răsfirare, risipire.… … Dicționar Român
