eticheta

eticheta
ETICHETÁ, etichetez, vb. I. tranz. 1. A aplica o etichetă pe un obiect. 2. fig. A califica pe cineva sau ceva aşa cum se cuvine sau cum crede că se cuvine. – Din fr. étiqueter.
Trimis de LauraGellner, 14.06.2004. Sursa: DEX '98

ETICHETÁ vb. v. califica, face, numi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

etichetá vb., ind. prez. 1 sg. etichetéz, 3 sg. şi pl. eticheteáză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ETICHET//Á etichetaéz tranz. 1) (obiecte) A înzestra cu o etichetă. 2) fig. depr. A desemna printr-un calificativ (depreciativ); a numi; a face; a taxa; a califica. /<fr. étiqueter
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ETICHETÁ vb. I. tr. 1. A pune o etichetă (pe ceva). 2. (fig.) A califica (pe cineva sau ceva). [< fr. étiqueter].
Trimis de LauraGellner, 11.06.2006. Sursa: DN

ETICHETÁ vb. tr. 1. a pune o etichetă. ♢ a asocia o etichetă (3). 2. (fig.) a califica (pe cineva sau ceva). (< fr. étiqueter)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • etichetă — ETICHÉTĂ, etichete, s.f. 1. Bucată de hârtie, de carton etc. care se aplică sau se leagă de pachete, sticle etc. şi pe care se indică conţinutul, preţul, posesorul, destinaţia etc. 2. fig. Titlu, nume, calificativ sub care se prezintă sau… …   Dicționar Român

  • etichetá — vb., ind. prez. 1 sg. etichetéz, 3 sg. şi pl. eticheteázã …   Romanian orthography

  • etichétã — s. f., pl. etichéte …   Romanian orthography

  • etichetare — ETICHETÁRE, etichetări, s.f. Acţiunea de a eticheta şi rezultatul ei. – v. eticheta. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ETICHETÁRE s. v. calificare, numire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  etichetáre s. f., g. d.… …   Dicționar Român

  • ceremonie — CEREMONÍE, ceremonii, s.f. Ansamblu de reguli, de forme exterioare, protocolare, obişnuite la solemnităţi; paradă, solemnitate, fast. ♦ Maestru de ceremonie (sau de ceremonii) = persoană însărcinată să dirijeze, după protocol, desfăşurarea unei… …   Dicționar Român

  • curtoazie — CURTOAZÍE, curtoazii, s.f. Politeţe (exagerată); amabilitate, complezenţă, curtenie; etichetă. – Din fr. courtoisie. Trimis de ionel bufu, 01.08.2004. Sursa: DEX 98  Curtoazie ≠ bruscheţe Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  CURTOAZÍE …   Dicționar Român

  • califica — CALIFICÁ, calífic, vb. I. 1. refl. şi tranz. A dobândi sau a ajuta să dobândească un nivel adecvat de pregătire prin însuşirea unor cunoştinţe şi deprinderi de specialitate (împreună cu recunoaşterea oficială a acestei pregătiri). 2. refl. A… …   Dicționar Român

  • ceremonial — CEREMONIÁL, ceremoniale, s.n. Totalitatea regulilor sau a formulelor de etichetă întrebuinţate la o anumită ceremonie. ♦ (Adjectival; rar) Ceremonios. [pr.: ni al. – pl. şi: ceremonialuri]. Din fr. cérémonial, lat. caerimonialis. Trimis de… …   Dicționar Român

  • etichetat — ETICHETÁT, Ă, etichetaţi, te, adj. Prevăzut cu o etichetă. – v. eticheta. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • formalitate — FORMALITÁTE, formalităţi, s.f. Condiţie de formă impusă de o dispoziţie legală pentru îndeplinirea şi valabilitatea unui act juridic. ♦ Cerinţă impusă de regulile de politeţe. – Din fr. formalité. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”