- epitrafil
- epitrafíl (-le), s.n. – Obiect din odăjdiile bisericeşti în formă de fîşie lungă de stofă, cu motive religioase brodate, purtat de preoţi cînd oficiază slujba. – var. epitrahil, epitrafir, patrafir, patrahir. Mr. pitrăhile. ngr. (ἐ)πιτραχέλη(ον). sec. XVII.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.