epiplocă

epiplocă
EPIPLÓCĂ, epiploce, s.f. (lit.) Concatenaţie. – Din fr. épiploque.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

epiplócă s. f., pl. epiplóce
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

EPIPLÓCĂ s.f. (Ret.) Concatenaţie. [< fr. épiploque, cf. gr. epiploke].
Trimis de LauraGellner, 31.05.2006. Sursa: DN

EPIPLÓCĂ s. f. concatenaţie (1). (< fr. épiploque)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • concatenaţie — CONCATENÁŢIE, concatenaţii, s.f. 1. (lingv.) Înlănţuire a elementelor vecine, în plan sintagmatic. 2. (lit.) Înlănţuire retorică de anadiploze succesive; epiplocă. – Din fr. concaténation. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  concatenáţie …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”