epiglotă

EPIGLÓTĂ, epiglote, s.f. Membrană fibrocartilaginoasă aşezată în partea superioară a laringelui, care astupă glota în momentul înghiţirii, pentru a împiedica pătrunderea alimentelor pe căile respiratorii. – Din fr. épiglotte.

Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98



epiglótă s. f. (sil. -glo-), pl. epiglóte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



EPIGLÓTĂ s.f. Membrană situată în partea superioară a laringelui, care acoperă glota, împiedicând astfel pătrunderea alimentelor în căile respiratorii. [< fr. épiglotte, cf. gr. epi – deasupra, glotta – limbă].

Trimis de LauraGellner, 31.05.2006. Sursa: DN



EPIGLÓTĂ s. f. membrană cartilaginoasă elastică, la partea superioară a laringelui, care acoperă glota, împiedicând pătrunderea alimentelor în căile respiratorii. (< fr. épiglotte)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN