enantiomorfie

ENANTIOMORFÍE s.f. (fiz.) Proprietate a unor substanţe de a cristaliza în două forme, dintre care una este imaginea simetrică a celeilalte în raport cu un plan; enantiomorfism. [pr.: -ti-o-] – Din fr. énantiomorphie.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



ENANTÍOMORFÍE s. v. enantiomorfism.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



enantiomorfíe s. f. (sil. -ti-o-), art. enantiomorfía, g.-d. enantiomorfíi, art. enantiomorfíei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ENANTIOMORFÍE s. f. proprietate a unor entităţi, ale căror imagini se oglindesc reciproc, de a se suprapune între ele numai prin reflectare într-un plan extern; enantiomorfism. ♢ (min.) proprietate a două substanţe de a cristaliza în două forme, dintre care una este imaginea inversă a celeilalte. (< fr. énantiomorphie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN