enantiomorf

enantiomórf adj. m. (sil. -ti-o-), pl. enantiomórfi; f. sg. enantiomórfă, pl. enantiomórfe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ENANTIOMÓRF, -Ă adj. Care este format din aceleaşi părţi dar dispuse în sens invers. [pron. -ti-o-. / < fr. énantiomorphe, cf. gr. enantios – contrar, morphe – formă].

Trimis de LauraGellner, 04.03.2005. Sursa: DN



ENANTIOMÓRF, -Ă adj. din aceleaşi părţi, dar dispuse în sens invers. (< fr. énantiomorphe)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN