emoncţiune

EMONCŢIÚNE, emoncţiuni, s.f. Eliminare a umorilor superflue. [pr.: -ţi-u-] – Din fr. émonction.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



emoncţiúne s. f. (sil. -monc-ţi-u-), g.-d. art. emoncţiúnii; pl. emoncţiúni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



EMONCŢIÚNE s.f. (Liv.) Eliminare a umorilor superflue (mucozităţi etc.). [pron. -ţi-u-. / < fr. émonction].

Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DN



EMONCŢIÚNE s. f. eliminare a umorilor superflue (mucozităţi etc.). (< fr. émonction)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN