electrovalenţă

electrovalenţă: ELECTROVALÉNŢĂ, electrovalenţe, s.f. Legătură chimică stabilită între ioni cu sarcini electrice de semn contrar, datorită forţelor de atracţie dintre aceştia. – Din fr. électrovalence.

Trimis de LauraGellner, 12.06.2004. Sursa: DEX '98

ELECTROVALÉNŢĂ s. (chim.) legătură electrova-lentă, legătură heteropolară, legătură ionică.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

electrovalénţă s. f. → valenţă

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

ELECTROVALÉNŢ//Ă electrovalenţăe f. Legătură chimică între ioni cu sarcini electrice contrare; valenţă electrică. /<fr. électrovalence

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ELECTROVALÉNŢĂ s.f. Legătură chimică rezultată prin deplasarea unui electron de la un atom la altul. [cf. fr. électrovalence].

Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DN

ELECTROVALÉNŢĂ s. f. legătură chimică stabilită între ioni cu sarcini electrice de semn contrar, datorită forţelor electrostatice de atracţie dintre aceştia. (< fr. électrovalence)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

legătură — LEGĂTÚRĂ, legături, s.f. I. 1. Legare; mod de a uni două corpuri, prin care se limitează mobilitatea lor relativă şi care permite de obicei transmiterea unor mişcări de la unul la celălalt; joncţiune. ♦ spec. Mod de împletire a firelor de urzeală … Dicționar Român
monoelectrovalent — MONOELECTROVALÉNT, Ă, monoelectrovalenţi, te, adj. (Despre elemente chimice) Care are electrovalenţa egală cu unitatea. [pr.: no e ] – Mono + electrovalent. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 monoelectrovalént adj. m. (sil. no e… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias