electrotehnic

ELECTROTÉHNIC, -Ă, electrotehnici, -ce, s.f., adj. 1. s.f. Ramură a ştiinţei care studiază fenomenele electrice şi magnetice din punctul de vedere al aplicăriilor în tehnică. ♦ Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicaţiile fenomenelor electrice şi magnetice, precum şi cu proiectarea, construcţia şi exploatarea utilajului respectiv. 2. adj. Care aparţine electrotehnicii (1), privitor la aplicarea tehnică a fenomenelor electrice şi magnetice. – Din fr. électrotechnique.

Trimis de LauraGellner, 14.07.2006. Sursa: DEX '98



electrotéhnic adj. → tehnic

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



ELECTROTÉHNI//C electrotehniccă (electrotehnicci, electrotehnicce) Care ţine de electrotehnică; propriu electrotehnicii. /<fr. électrotechnique

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ELECTROTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la electrotehnică. [cf. fr. électrotechnique].

Trimis de LauraGellner, 28.05.2006. Sursa: DN



ELECTROTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la electrotehnică. II. s. f. 1. ramură a ştiinţei care studiază fenomenele electrice şi magnetice sub aspectul aplicării lor în tehnică. 2. ramură a tehnicii care studiază aceste aplicaţii. (< fr. électrotechnique)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN