- ambulatoriu
- AMBULATÓRIU, -IE, ambulatorii, adj., s.n. 1. adj. (Despre tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare. 2. s.n. Instituţie medico-sanitară în care se acordă bolnavilor asistenţă medicală, fără ca aceştia să fie internaţi în spital. – Din fr. ambulatoire, lat. ambulatorius.Trimis de ana_zecheru, 07.04.2003. Sursa: DEX '98ambulatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. sg. ambulatórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. ambulatóriiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficambulatóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. ambulatóriul; pl. ambulatórii, art. ambulatóriile (sil. -ri-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficAMBULATÓRI//U1 ambulatoriue (ambulatoriui) Care nu necesită spitalizare. Tratament ambulatoriu. /<lat. ambulatorius, fr. ambulatorieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXAMBULATÓRI//U2 ambulatoriui n. 1) Instituţie medicală care acordă asistenţă bolnavilor fără a-i spitaliza. 2) Clădire în care se află această instituţie. /<lat. ambulatorius, fr. ambulatoireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXAMBULATÓRIU, -IE adj. Care umblă, merge; fără loc stabil, mişcător. ♦ (zool.; despre organe) Care serveşte la mers. ♦ (despre tratamente) Care nu necesită spitalizare. // s.n. Dispensar pentru consultaţii şi tratamente medicale. [var. ambulator, -oare adj. / < lat. ambulatorius, cf. fr. ambulatoire].Trimis de LauraGellner, 27.10.2004. Sursa: DNAMBULATÓRIU, -IE I. adj. care umblă, merge; fără loc stabil. ♢ (zool.; despre organe) care serveşte la mers. ♢ (despre tratamente) care nu necesită spitalizare. II. s. n. dispensar. (< fr. ambulatoire, lat. ambulatorius)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.