ecuaţie

ecuaţie
ECUÁŢIE, ecuaţii, s.f. Relaţie matematică între mai multe mărimi cunoscute şi necunoscute, valabilă numai pentru anumite valori ale mărimilor necunoscute. ♢ Ecuaţie chimică = scriere prescurtată a reacţiilor chimice cu ajutorul formulelor şi simbolurilor chimice. ♦ fig. Problemă, chestiune greu de rezolvat. ♦ Ecuaţia timpului = diferenţa dintre timpul solar mediu şi timpul solar adevărat, care apare datorită faptului că mişcarea soarelui pe bolta cerească nu este uniformă. [pr.: -cu-a-] – Din fr. équation, lat. aequatio, -onis.
Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98

ecuáţie s. f. (sil. -cu-a-ţi-e), art. ecuáţia (sil.-ţi-a), g.-d. art. ecuáţiei; pl. ecuáţii, art. ecuáţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ECUÁŢI//E ecuaţiei f. Relaţie matematică exprimată prin egalitatea între două expresii algebrice cu mărimi cunoscute şi necunoscute, egalitatea fiind valabilă numai pentru anumite valori ale necunoscutelor. [ G.-D. ecuaţiei; Sil. e-cu-a-ţi-e] /<fr. équation, lat. aequatio, ecuaţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ECUÁŢIE s.f. Expresie matematică care arată o egalitate în care intră elemente cunoscute şi necunoscute şi care se verifică numai pentru anumite valori ale mărimilor necunoscute. ♢ Ecuaţie chimică = reprezentare a unei reacţii chimice folosind simbolurile elementelor pentru a reprezenta atomii şi moleculele care iau parte efectiv la reacţie. ♦ (fig.) Problemă grea, dificilă. [pron. -cu-a-ţi-e, scris şi equaţie, gen. -iei, var. ecuaţiune s.f. / cf. fr. équation, lat. aequatio].
Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DN

ECUÁŢIE s. f. 1. relaţie matematică exprimată sub forma egalităţii, în care intră elemente cunoscute şi necunoscute şi care se verifică numai pentru anumite valori ale necunoscutelor. 2. (fig.) problemă dificilă. ♦ ecuaţie chimică = reprezentare a unei reacţii chimice cu simbolurile elementelor pentru a desemna atomii şi moleculele care iau parte efectiv la aceasta. 3. (astr.) ecuaţie a timpului = diferenţa dintre timpul solar mijlociu şi cel adevărat. (< fr. équation, lat. aequatio)
Trimis de raduborza, 06.02.2009. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • ecuáţie — s. f. (sil. cu a ţi e), art. ecuáţia (sil. ţi a), g. d. art. ecuáţiei; pl. ecuáţii, art. ecuáţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • diferenţial — DIFERENŢIÁL, Ă, diferenţiali, e, adj., subst. I. adj. Care face să se deosebească; care diferenţiază. ♢ Tarif diferenţial = tarif care face diferenţe de preţ. ♦ (mat.) Referitor la diferenţe care tind către zero, care operează cu diferenţe extrem …   Dicționar Român

  • iraţional — IRAŢIONÁL, Ă, iraţionali, e, adj. 1. Care nu se conduce după gândirea logică, care nu e raţional, care este fără judecată, neraţional; contrar raţiunii. 2. (mat.; în sintagmele) Număr iraţional = număr real care nu se poate reprezenta printr un… …   Dicționar Român

  • reciproc — RECIPRÓC, Ă, reciproci, ce, adj. (Despre acţiuni, fenomene, sentimente etc.) Care acţionează unul asupra celuilalt, care se influenţează unul pe altul, care vine din amândouă părţile; p. ext. care angajează în egală măsură. ♢ (log.) Propoziţii… …   Dicționar Român

  • grad — GRAD, grade, s.n. 1. Nume dat mai multor unităţi de măsură pentru diverse mărimi (variabile), în cadrul unor sisteme sau scări de reper. Grad centezimal. Grad de latitudine. ♢ Grad de libertate = indice care arată posibilităţile de mişcare ale… …   Dicționar Român

  • logaritmic — LOGARÍTMIC, Ă, logaritmici, ce, adj. Care se referă la logaritmi; care cuprinde logaritmi, care se face cu ajutorul logaritmilor. ♢ Ecuaţie logaritmică = ecuaţie în care intră logaritmul necunoscut. – Din fr. logarithmique. Trimis de LauraGellner …   Dicționar Român

  • multiplicitate — MULTIPLICITÁTE s.f. Faptul de a fi în număr mare; mulţime; pluralitate, diversitate. ♦ (mat.) Număr care arată de câte ori o soluţie satisface o anumită ecuaţie. – Din fr. multiplicité, lat. multiplicitas, atis. Trimis de ana zecheru, 26.05.2004 …   Dicționar Român

  • rezolvantă — REZOLVÁNTĂ, rezolvante, adj. (mat.: în sintagma) Ecuaţie rezolvantă = ecuaţie formată cu coeficienţii unei ecuaţii, care ajută la găsirea rădăcinilor acesteia. – Din fr. résolvante. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  rezolvántă s …   Dicționar Român

  • substituţie — SUBSTITÚŢIE, substituţii, s.f. Substituire, înlocuire. ♦ spec. Fenomen prin care un atom sau un grup de atomi din molecula unui corp chimic compus este înlocuit prin alt atom sau grup de atomi, provenind de la un alt corp chimic. ♦ spec. (mat.)… …   Dicționar Român

  • exponenţial — EXPONENŢIÁL, Ă, exponenţiali, e, adj. (mat.) Care are un exponent (2) variabil, nedeterminat sau necunoscut. ♦ (Despre funcţii) A cărei variabilă independentă apare într un exponent. [pr.: ţi al] – Din fr. exponentiel. Trimis de ana zecheru,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”