- ecuator
- ECUATÓR s.n. 1. (geogr.) Cerc imaginar pe suprafaţa pământului, rezultat din intersecţia cu planul care trece prin centrul lui, perpendicular pe axa polilor, împărţindu-l în două emisfere şi reprezentând cercul de referinţă al latitudinii terestre; p. ext. zona care se întinde până la câteva grade latitudine nordică şi sudică de acest cerc; zonă ecuatorială. 2. Cercul mare al unei sfere, obţinut prin intersecţia acesteia cu un plan perpendicular pe o axă a sferei. ♢ Ecuator ceresc = cercul mare al sferei cereşti, situat într-un plan perpendicular pe linia polilor Pământului. [pr.: -cu-a-] – Din fr. équateur, lat. aequator.Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98ecuatór s. n. (sil. -cu-a-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficECUATÓR n. Cerc imaginar pe suprafaţa Pământului care împarte globul pământesc în două emisfere, nordică şi sudică. [Sil. e-cu-a-tor] /<fr. équateur, lat. equatorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXECUATÓR s.n. 1. Cerc imaginar al cărui plan este perpendicular pe axa polilor tereştri şi ale cărui puncte sunt egal depărtate de aceştia. ♢ Ecuator ceresc = cercul mare al sferei cereşti în al cărui plan se află ecuatorul pământesc. 2. Cercul mare rezultat din intersectarea planului ecuatorului terestru cu sfera cerească. [pron. -cu-a-, scris şi equator, pl. (rar) -oare, var. ecvator s.n. / < fr. équateur, it. equatore, cf. lat. aequare – a face să fie egal].Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DNECUATÓR s. n. 1. cerc mare, imaginar, pe suprafaţa Pământului, al cărui plan este perpendicular pe axa polilor şi ale cărui puncte sunt egal depărtate de aceştia. o ecuator ceresc = cercul mare al sferei cereşti în al cărui plan se află ecuatorul terestru. 2. (mat.) unul dintre cercurile mari ale unei sfere. 3. linie imaginară care înconjură echidistant de poli o formaţie anatomică mai mult sau mai puţin sferică. (< fr. équateur, lat. aequator)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.