echitábil — adj. m., pl. echitábili; f. sg. echitábilã, pl. echitábile … Romanian orthography
just — JUST, Ă, juşti, ste, adj. (Adesea adverbial) 1. Conform cu adevărul sau cu echitatea; drept, adevărat, echitabil. ♢ (Despre oameni) Care acţionează şi judecă în conformitate cu dreptatea. ♢ Fundat, legitim, legal. 2. Potrivit2, corespunzător. –… … Dicționar Român
neechitabil — NEECHITÁBIL, Ă, neechitabili, e, adj. (Adesea adverbial) Care nu este echitabil; nedrept, inechitabil. Schimburi comerciale neechitabile. – Ne + echitabil. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Neechitabil ≠ echitabil Trimis de siveco,… … Dicționar Român
inechitabil — INECHITÁBIL, Ă, inechitabili, e, adj. (Adesea adverbial) Care nu este echitabil, neechitabil, nedrept, inic. – Din fr. inéquitable. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 Inechitabil ≠ echitabil Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
drept — DREPT, DREÁPTĂ, (A, B) drepţi, te, adj. (C) adv., (D) drepturi, s.n. (E) prep. a. adj. I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol, fără abatere. ♢ Linie dreaptă (şi substantivat, f.) = linie care uneşte două puncte din spaţiu pe drumul… … Dicționar Român
dreptate — DREPTÁTE, (rar) dreptăţi, s.f. Principiu moral şi juridic care cere să se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine şi să i se respecte drepturile; echitate; faptul de a recunoaşte drepturile fiecăruia şi de a acorda fiecăruia ceea ce i se cuvine. ♢ loc … Dicționar Român
echitabilitate — echitabilitáte s. f., g. d. art. echitabilităţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ECHITABILITÁTE s.f. Raport numeric constant şi echilibrat. ♦ (În calculul probabilităţilor) Caracter al unui joc echitabil. (din fr.… … Dicționar Român
inic — INÍC, Ă, inici, ce, adj. (livr.) Care nu este echitabil; inechitabil, nedrept. – Din fr. inique, lat. iniquus. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 INÍC adj. v. inechitabil, injust, nedrept, neechitabil, nejust. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
legitim — LEGÍTIM, Ă, legitimi, e, adj. 1. Care este întemeiat pe lege, care se justifică prin lege. ♢ Legitimă apărare = situaţie în care cineva comite un act de violenţă pedepsit de lege, dar justificat ca un act de apărare împotriva unei agresiuni… … Dicționar Român
legitimat — LEGITIMÁT, Ă, legitimaţi, te, adj. 1. Căruia i s a cerut să se legitimeze cu un document legal. 2. (Despre copii născuţi în afara căsătoriei) Care a fost recunoscut ca legitim. 3. Care a fost considerat just, echitabil, îndreptăţit. – v. legitima … Dicționar Român
