- dănţuit
- DĂNŢUÍT, dănţuituri, s.n. Dănţuire. – v. dănţui.Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98dănţuít s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
dănţuit
Look at other dictionaries:
dănţuire — DĂNŢUÍRE, dănţuiri, s.f. Acţiunea de a dănţui şi rezultatul ei; dănţuit. – v. dănţui. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 dănţuíre s. f., g. d. art. dănţuírii; pl. dănţuíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
