dănţuire

dănţuire
DĂNŢUÍRE, dănţuiri, s.f. Acţiunea de a dănţui şi rezultatul ei; dănţuit. – v. dănţui.
Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

dănţuíre s. f., g.-d. art. dănţuírii; pl. dănţuíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • dănţuit — DĂNŢUÍT, dănţuituri, s.n. Dănţuire. – v. dănţui. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  dănţuít s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”