dănţuire

DĂNŢUÍRE, dănţuiri, s.f. Acţiunea de a dănţui şi rezultatul ei; dănţuit. – v. dănţui.

Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



dănţuíre s. f., g.-d. art. dănţuírii; pl. dănţuíri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic