dvori

DVORÍ, dvoresc, vb. IV. intranz. (înv.) A servi, a sluji la curtea unui domnitor sau a unui boier. – Din sl. dvoriti.

Trimis de hai, 12.05.2004. Sursa: DEX '98



dvorí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dvorésc, imperf. 3 sg. dvoreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dvoreáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



dvorí (-résc, -ít), vb. – 1. A servi. – 2. A sta la curte, a duce viaţă de curtean. – 3. A munci. – 4. A aştepta. sl. dvoriti "a servi," de la dvorŭ "curte". – Der. dvorbă, s.f. (serviciu la curte), din sl. dvorĭba "adunare"; dvorean, s.m. (curtean; slujbaş al domnitorului). Sînt cuvinte înv., cf. vorbă, vornic.

Trimis de blaurb, 20.08.2007. Sursa: DER