dus

DUS¹ s.n. (Rar) Faptul de a (se) duce; plecare. – v. duce.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



DUS², -Ă, duşi, -se, adj. 1. Plecat (fără a se mai întoarce); p. ext. mort. ♢ expr. A dormi dus = a dormi foarte adânc. ♦ (Despre unităţi de timp şi despre acţiuni) Trecut, dispărut (pentru totdeauna). ♦ (Despre ochi) Care este adâncit în orbite (de oboseală, boală, supărare etc.). 2. fig. Desprins de realitate; absent, îngândurat. ♢ loc. adv. şi adj. Dus pe gânduri = îngândurat. – v. duce.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



DUS adj. căzut, înfundat. (Cu ochii dusşi.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



DUS adj. v. ademenit, amăgit, înşelat, păcălit, prostit, trişat.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



DUS s. v. cărat.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



dus s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DUS dusă (duşi, duse) fig. Care denotă lipsă totală de atenţie. ♢ dus pe gânduri îngândurat. Ochi duşi în fundul capului ochi adânciţi în orbite. /v. a duce

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX