duş

DUŞ, duşuri, s.n. 1. Instalaţie sanitară sau tehnică prin care se asigură ţâşnirea reglabilă şi concomitentă a mai multor jeturi mici de apă. 2. Ansamblu de jeturi de apă realizate cu ajutorul duşului (1); p. ext. spălare etc. făcută prin acest mijloc. ♦ fig. Vorbă, veste, întâmplare neaşteptată şi neplăcută. – Din fr. douche.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



duş s. n., pl. dúşuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DUŞ duşuri n. 1) Instalaţie de baie alcătuită dintr-un tub la capătul căruia este fixată o pâlnie închisă, prevăzută cu găuri dese, prin care ţişneşte apa. 2) Jet de apă, care ţâşneşte din astfel de instalaţie. 3) fig. Vorbă sau veste neplăcută şi neaşteptată. ♢ A-i face (cuiva) un duş a certa pe cineva; a face cuiva morală. /<fr. douche

Trimis de siveco, 18.02.2008. Sursa: NODEX



DUŞ s.n. 1. Tub (care face parte dintr-o instalaţie de baie) prevăzut cu o pâlnie din care ţâşneşte apa prin nişte găuri mici. ♦ Ţâşnitură, stropitură de apă de la un duş; (p. ext.) spălare făcută prin acest mijloc. 2. (fig.) Vorbă, veste neplăcută, venită pe neaşteptate, care stinge entuziasmul, veselia cuiva. [< fr. douche].

Trimis de LauraGellner, 21.05.2006. Sursa: DN



duş (dúşuri), s.n. – Instalaţie sanitară care asigură ţîşnirea mai multor jeturi de apă. fr. douche. – Der. duşa, vb., din fr. doucher.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



DUŞ s. n. 1. tub (dintr-o instalaţie de baie) prevăzut cu o pâlnie din care ţâşneşte apa prin nişte găuri mici. ♢ ţâşnitură, stropitură de apă de la un duş; (p. ext.) spălare prin acest mijloc. 2. (fig. vorbă, veste neplăcută, venită pe neaşteptate. (< fr. douche, rus. duş)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN