- durduca
- DURDUCÁ, durdúc, vb. I. refl. A se rostogoli (cu zgomot), a se da de-a dura. – Din dura1 + hurduca.Trimis de gall, 17.03.2008. Sursa: DLRM
Dicționar Român. 2013.
durduca
Look at other dictionaries:
dur — DUR1, Ă, duri, e, adj. 1. (Despre corpuri solide) Greu de zgâriat sau de străpuns; tare. 2. (Despre ape) Care conţine săruri (de calciu şi magneziu) peste limita admisă pentru apele potabile industriale. 3. (În sintagma) Consoană dură = consoană… … Dicționar Român
durd — DURD, Ă, durzi, de, adj. (reg.) Durduliu. – et. nec. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DURD adj. v. bucălai, bucălat, dolofan, dur duliu, grăsan, grăsuliu, grăsuţ, plin, rotofei, rotund. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
