dumesnic — DUMÉSNIC, Ă, dumesnici, ce, adj. (înv.; despre animale) Domestic (1). – lat. domesticus (sub influenţa sl. domaštĩnŭ). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DUMÉSNIC adj. v. domestic. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
domesnicire — DOMESNICÍ vb. IV. v. dumesnici. Trimis de gall, 09.03.2008. Sursa: DLRM … Dicționar Român
domestic — DOMÉSTIC, Ă, domestici, ce, adj. 1. (Despre animale) Care trăieşte pe lângă casă, fiind folosit în anumite scopuri. 2. Care este legat de casă, de gospodărie, de familie, specific vieţii gospodăreşti; p. ext. intim, privat. – Din fr. domestique,… … Dicționar Român
domestici — DOMESTICÍ, domesticesc, vb. IV. tranz. A obişnui un animal sălbatic să trăiască alături de oameni (spre a le aduce anumite foloase); a îmblânzi. ♢ refl. Cerbul s a domesticit. ♦ tranz. şi refl. fig. A face să devină sau a deveni mai potolit, mai… … Dicționar Român