drişcuire — DRIŞCUÍRE, drişcuiri, s.f. Acţiunea de a drişcui şi rezultatul ei; drişcuit. – v. drişcui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DRIŞCUÍRE s. (constr.) drişcuit, făţuire, făţuit. (drişcuire tencuielii unui zid.) Trimis de siveco, 05 … Dicționar Român
drişcuit — DRIŞCUÍT s.n. Drişcuire. – v. drişcui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DRIŞCUÍT s. v. drişcuire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime drişcuít s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
drişcă — DRÍŞCĂ, drişte, s.f. Unealtă a zidarului cu care se netezeşte tencuiala, mortarul, betonul. – Din bg. drăžka. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DRÍŞCĂ s. (tehn.) făţuitoare, (reg.) mala, netezitoare, (Transilv. şi Ban.) şimitău … Dicționar Român
făţui — FĂŢUÍ, făţuiesc, vb. IV. tranz. 1. A netezi, a lustrui suprafaţa unui obiect (prin cioplire, prin frecare etc.); p. gener. a da aspect frumos (suprafeţei) unui lucru. ♦ spec. A netezi tencuiala aşternută pe un element de construcţie. 2. (În… … Dicționar Român
murui — MURUÍ, muruiesc, vb. IV. tranz. 1. A acoperi pereţii sau pardoseala unei case cu un strat neted de lut muiat cu apă; a lipi. ♦ A astupa crăpăturile din pereţii lucrărilor subterane cu un material argilos. 2. (reg.) A unge suprafaţa unui aluat cu… … Dicționar Român
mălălui — mălăluí, mălăluiésc, vb. IV (reg.) a netezi cu malaua (drişca), a drişcui. Trimis de blaurb, 05.07.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
tencui — TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn kuvaty. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TENCUÍ vb. (constr.) (reg.) a malterezi, (Ban.) a drişcui, (Transilv. şi Ban.) a măltări, (Maram.) … Dicționar Român
