- dorobanţ
- DOROBÁNŢ, dorobanţi, s.m. (înv.) 1. Soldat din infanterie (cu plată). 2. Jandarm (cu atribuţii speciale). [var.: darabán, darabánt, dărăbán s.m.] – Din magh. drabant.Trimis de LauraGellner, 19.06.2004. Sursa: DEX '98DOROBÁNŢ s. (mil., ist.) căciular, curcan, daraban. (dorobanţ în vechea armată română.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimedorobánţ s. m., pl. dorobánţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDOROBÁNŢ dorobanţi m. mil. înv. (în Moldova şi în Muntenia) 1) la pl. Corp de ostaşi pedeştri, care primeau leafă. 2) Ostaş care făcea parte dintr-un astfel de corp. /<ung. darabantTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXdorobanţ, dorobanţi s.m. (pop.) unitate de măsură a băuturilor spirtoase egală cu 50 de ml (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, Bucureşti, 2006)Trimis de CristinaDianaN, 13.09.2007. Sursa: Neoficialdorobánţ (dorobánţi), s.m. – Soldat de infanterie din armata naţională, aparţinînd unui corp a cărui existenţă este atestată începînd din sec. XVII, sub conducerea marelui agă, din 1657. Desfiinţat în 1688, reînfiinţat la jumătatea sec. XIX. – var. înv. dărăban(ţ). germ. Trabant, prin intermediul mag. darabant (Berneker 218; Tiktin; Candrea). Consoana finală a rezultatului normal *dorobant a fost alterată prin analogie cu pl. (Byck-Graur 259). – Der. dorobănţesc, adj. (al infanteriei naţionale); dorobănţime, s.f. (trupe de infanterie).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.