diversiune

diversiune
DIVERSIÚNE, diversiuni, s.f. 1. Încercare de a schimba cursul unei acţiuni, de a abate (prin crearea unor false probleme) intenţiile, gândurile, acţiunile sau planurile cuiva. ♦ spec. Acţiune de luptă astfel dusă încât să-l inducă în eroare pe inamic asupra intenţiilor reale de luptă. 2. Acţiune politică întreprinsă cu scopul de a distrage atenţia de la problemele reale ale vieţii publice. [pr.: -si-u-] – Din fr. diversion, lat. diversio, -onis.
Trimis de LauraGellner, 18.06.2004. Sursa: DEX '98

diversiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. diversiúnii; pl. diversiúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DIVERSIÚN//E diversiunei f. 1) Operaţie militară efectuată pentru a abate atenţia inamicului de la zona în care urmează să fie atacat. 2) Manevră politică întreprinsă pentru a abate atenţia populaţiei de la interesele vitale. 3) Scoatere din circulaţie a unor obiecte militare sau economice de importanţă majoră pentru un stat de către agentura altui stat, ostil acestuia. [art. diversiunea; G.-D. diversiunii; Sil. -si-u-] /<fr. diversion, lat. diversio, diversiuneonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DIVERSIÚNE s.f. 1. Încercare de a schimba cursul unei acţiuni, de a abate intenţiile sau preocupările cuiva. 2. Acţiune politică întreprinsă de un guvern reacţionar cu scopul de a îndepărta atenţia opiniei publice într-o direcţie nepericuloasă pentru el. 3. Operaţie militară care urmăreşte abaterea atenţiei forţelor inamicului dintr-un anumit punct (în care urmează să fie atacat). [pron. -si-u-. / cf. fr. diversion, it. diversione, lat. diversio].
Trimis de LauraGellner, 19.05.2006. Sursa: DN

DIVERSIÚNE s. f. 1. încercare de a schimba cursul unei acţiuni, de a abate intenţiile, gândurile cuiva. 2. acţiune politică reacţionară, întreprinsă de un guvern, un partid etc. cu scopul de a distrage atenţia maselor de la acţiuni revendicative sau revoluţionare. 3. (mil.) acţiune, operaţie care urmăreşte abaterea atenţiei forţelor inamicului dintr-un anumit punct. (< fr. diversion, lat. diversio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • diversiúne — s. f. (sil. si u ), g. d. art. diversiúnii; pl. diversiúni …   Romanian orthography

  • diversionist — DIVERSIONÍST, Ă, diversionişti, ste, adj., s.m. şi f. 1. adj. De diversiune, cu caracter de diversiune, cu scopul de a provoca o diversiune. 2. s.m. şi f. Persoană care provoacă sau încearcă să provoace o diversiune. [pr.: si o ] – Diversiune +… …   Dicționar Român

  • diversionism — DIVERSIONÍSM s.n. Atitudine, manifestare cu caracter de diversiune. [pr.: si o ] – Diversiune + suf. ism. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  diversionísm s. n. (sil. si o ) Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • contrainformaţii — CONTRAINFORMÁŢII s. pl. v. contraspionaj. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  CONTRAINFORMÁŢII s. f. pl. ansamblul activităţii desfăşurate de organele specializate pentru descoperirea şi prevenirea activităţii de informare şi… …   Dicționar Român

  • diversiv — diversív adj. m., pl. diversívi; f. sg. diversívă, pl. diversíve Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DIVERSÍV, Ă adj. 1. de diversiune. 2. de distracţie, amuzant. (< it. diver …   Dicționar Român

  • parte — PÁRTE, părţi, s.f. I. 1. Ceea ce se desprinde dintr un tot, dintr un ansamblu, dintr un grup etc., în raport cu întregul; fragment, bucată, porţiune. ♢ În parte = a) loc. adv. în oarecare măsură, parţial; b) loc. adj. şi adv. separat, deosebit,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”