disuasiv

disuasív adj. m. (sil. -su-a-), pl. disuasívi; f. sg. disuasívă, pl. disuasíve

Trimis de siveco, 10.09.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



DISUASÍV, -Ă adj. (Despre argumente) Care determină schimbarea unei hotărâri. [< fr. dissuasif].

Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DN



DISUASÍV, -Ă adj. (despre argumente) care face pe cineva să-şi schimbe hotărârea. (< fr. dissuasif)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN