disuasiune

disuasiúne s. f. (sil. -su-a-), g.-d. art. disuasiúnii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DISUASIÚNE s. f. insistenţă (pe lângă cineva) pentru a-l face să-şi schimbe hotărârea. ♢ ansamblu de mijloace militare destinate, prin puterea lor de distrugere, de a descuraja un eventual adversar să angajeze ostilităţile. (< fr. dissuasion)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN