- distracţie
- DISTRÁCŢIE, distracţii, s.f. 1. Ceea ce distrează, ceea ce produce destindere sufletească; amuzament, petrecere; agrement. 2. Lipsă de atenţie, de concentrare. – Din fr. distraction, lat. distractio.Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX '98DISTRÁCŢIE s. I. 1. agrement, amuzament, divertisment, plăcere, (înv.) zefchiu. (Parc de distracţieii.) 2. v. amuzament. 3. petrecere, plăcere. (Viaţă plină de distracţieii.) II. absenţă, neatenţie. (E de-o distracţie condamnabilă.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedistrácţie s. f. (sil. -ţi-e), art. distrácţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. distrácţiei; pl. distrácţii, art. distrácţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDISTRÁCŢI//E distracţiei f. 1) Lipsă de atenţie (obişnuită sau momentană); neatenţie. 2) Petrecere plăcută a timpului (de scurtă durată); divertisment; amuzament; agrement. [art. distracţia; G.-D. distracţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. distraction, lat. distractioTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDISTRÁCŢIE s.f. 1. Ceea ce amuză, distrează; petrecere, amuzament. 2. Neatenţie. [gen. -iei, var. distracţiune s.f. / cf. fr. distraction, lat. distractio].Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DNDISTRÁCŢIE s. f. 1. ceea ce distrează; petrecere, amuzament. 2. neatenţie. (< fr. distraction, lat. distractio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.