disodil

disodíl adj. m., pl. disodíli; f. sg. disodílă, pl. disodíle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



disodíl s. n., pl. disodíle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DISODÍL s. n. rocă sedimentară caustobiolită, şistoasă, din încarbonizarea nămolurilor sapropelice. (< germ. Dysodil)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN