- disjunctor
- DISJUNCTÓR, disjunctoare, s.n. Întrerupător acţionat automat sau prin comandă voită, care serveşte la protejarea circuitului de variaţiile anormale ale intensităţii sau tensiunii electrice. – Din fr. disjoncteur.Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX '98disjunctór s. n. (sil. -junc-), pl. disjunctoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDISJUNCT//ÓR disjunctoroáre n. Dispozitiv acţionat automat sau prin comandă şi folosit la întreruperea unui circuit electric în caz de supratensiune sau de supraintensitate. /<fr. disjuncteurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDISJUNCTÓR s.n. Dispozitiv care întrerupe automat circuitul electric conform cerinţelor unei funcţionări corecte. [pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. disjoncteur].Trimis de LauraGellner, 17.05.2006. Sursa: DNDISJUNCTÓR s. n. dispozitiv care întrerupe automat circuitul electric conform cerinţelor unei funcţionări corecte. (< fr. disjoncteur)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.