- diplomaţie
- DIPLOMAŢÍE, diplomaţii, s.f. 1. Activitate desfăşurată de un stat prin reprezentanţii săi diplomatici, în scopul realizării politicii externe preconizate. ♦ Comportare abilă, subtilă, şireată. 2. Carieră, profesiune de diplomat2. 3. Totalitatea reprezentanţilor diplomatici constituiţi în corp. – Din fr. diplomatie.Trimis de LauraGellner, 18.05.2005. Sursa: DEX '98DIPLOMAŢÍE s. politică. (A uzat de o diplomaţie ingenioasă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimediplomaţíe s. f. (sil. -plo-), art. diplomaţía, g.-d. art. diplomaţíei; (manifestări) pl. diplomaţíi, art. diplomaţíileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDIPLOMAŢÍE f. 1) Totalitate a mijloacelor, metodelor şi formelor de activitate a reprezentanţilor unui stat în alt stat. 2) Totalitate a diplomaţilor unei ţări; corp diplomatic. 3) Funcţie de diplomat. 4) depr. Ansamblu de manevre la care recurge cineva pentru a-şi atinge scopul. [art. diplomaţia; G.-D. diplomaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. diplomatieTrimis de siveco, 09.11.2006. Sursa: NODEXDIPLOMAŢÍE s.f. 1. Activitate desfăşurată de un stat prin reprezentanţii săi peste graniţă pentru a asigura legături reciproce cu celelalte state şi a realiza obiectivele politicii sale externe. ♦ Ansamblu de metode şi de procedee folosite în domeniul relaţiilor internaţionale dintre state. ♦ Carieră, funcţie de diplomat. ♦ Totalitatea diplomaţilor. 2. Abilitate, dibăcie, pricepere (în purtări etc.). [cf. fr. diplomatie, it. diplomazia].Trimis de LauraGellner, 15.05.2006. Sursa: DNDIPLOMAŢÍE s. f. 1. activitate desfăşurată de un stat prin reprezentanţii săi peste graniţă, în vederea realizării obiectivelor politicii sale externe; diplomatică (II, 2). 2. carieră, funcţie de diplomat. 3. totalitatea diplomaţilor. 4. abilitate, dibăcie, pricepere (în purtări etc.). (< fr. diplomatie)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.