- diminua
- DIMINUÁ, diminuéz, vb. I. tranz. şi refl. . A face să devină sau a deveni mai mic (din punct de vedere cantitativ, calitativ, intensiv etc.); a (se) micşora, a scădea. [pr.: -nu-a] – Din fr. diminuer, lat. diminuere.Trimis de LauraGellner, 13.07.2004. Sursa: DEX '98A diminua ≠ a amplifica, a augmenta, a măriTrimis de siveco, 24.08.2008. Sursa: AntonimeA se diminua ≠ a se intensifica, a exagera, a (se) majora, a (se) măriTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDIMINUÁ vb. 1. v. reduce. 2. a (se) micşora, a (se) reduce, a (se) uşura. (S-a diminua încărcătura unei corăbii.) 3. v. atenua. 4. v. scădea.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimediminuá vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. diminuéz; 3 sg. şi pl. diminueáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. diminuéze (sil. -nu-e-); ger. diminuând (sil. -nu-ând)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DIMINU//Á diminuaéz tranz. A face să se diminueze; a micşora; a reduce; a împuţina; a scădea; a descreşte. [Sil. -nu-a] /<fr. diminuer, lat. diminuereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE DIMINU//Á se diminuaeáză intranz. A deveni mai mic la număr, dimensiune sau intensitate; a se micşora; a se împuţina; a scădea; a se reduce; a descreşte. [Sil. -nu-a] /<fr. diminuer, lat. diminuereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDIMINUÁ vb. I. tr., refl. A (se) micşora, a descreşte, a scădea. [pron. -nu-a, p.i. -uez, 3,6 -uează, ger. -uând. / cf. lat. diminuere, fr. diminuer].Trimis de LauraGellner, 15.05.2006. Sursa: DNDIMINUÁ vb. tr., refl. a (se) micşora, a scădea, a (se) atenua. (< fr. diminuer, lat. diminuere)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.