- dilacerare
- dilaceráre s. f., g.-d. art. dilacerăriiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDILACERÁRE s.f. Acţiunea de a dilacera; dilaceraţie. [< dilacera].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.
dilacerare
Look at other dictionaries:
dilacerare — v. tr. [dal lat. dilacerare fare a brani ] (io dilàcero, ecc.), lett. 1. [rompere con forza, soprattutto di carni] ▶◀ dilaniare, lacerare, sbranare, squarciare, strappare. 2. (fig.) [provocare un dolore morale] ▶◀ affliggere, assillare,… … Enciclopedia Italiana
dilacerare — di·la·ce·rà·re v.tr. (io dilàcero) LE dilaniare, sbranare: e quel dilaceraro a brano a brano (Dante) | fig., torturare, travagliare l animo {{line}} {{/line}} DATA: av. 1321. ETIMO: dal lat. dilacĕrāre, v. anche lacerare … Dizionario italiano
dilacerare — {{hw}}{{dilacerare}}{{/hw}}v. tr. (io dilacero ) (lett.) Lacerare con violenza | (fig.) Tormentare … Enciclopedia di italiano
dilacerare — v. tr. 1. (lett.) lacerare □ sbranare, dilaniare 2. (fig.) affliggere, straziare, tormentare, travagliare CONTR. allietare, confortare, consolare, rallegrare, ricreare … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
dilacérer — [ dilasere ] v. tr. <conjug. : 6> • 1561; dilazerer v. 1155; lat. dilacerare → lacérer ♦ Didact. Mettre en pièces. Dilacérer un acte. Par ext. Détruire avec violence. ● dilacérer verbe transitif (latin dilacerare, déchirer) Mettre quelque… … Encyclopédie Universelle
dilacerar — (Del lat. dilacerare.) ► verbo transitivo/ pronominal 1 Desgarrar la carne de una persona o un animal: ■ el perro se dilaceró al pasar la alambrada. TAMBIÉN dislacerar ► verbo transitivo 2 Herir la honra o el orgullo de una persona: ■ la… … Enciclopedia Universal
dilacera — dilacerá vb., ind. prez. 3 sg. dilacereáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DILACERÁ vb. I. tr. A sfâşia în bucăţi, a fărâmiţa. ♦ (med.) A smulge cu violenţă (un ţesut). [< fr. dilacérer, cf … Dicționar Român
dilaceraţie — dilaceráţie s. f., art. dilaceráţia, g. d. art. dilaceráţiei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DILACERÁŢIE s.f. Dilacerare. [< fr. dilacération]. Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DN DILACERÁŢIE s … Dicționar Român
dilaniare — [dal lat. dilaniare, der. di laniare lacerare , col pref. di(s ) 1] (io dilànio, ecc.). ■ v. tr. 1. [fare a pezzi: un uomo è stato dilaniato da una tigre ] ▶◀ (lett.) dilacerare, lacerare, smembrare. ↑ sbranare, squartare. ‖ stracciare, strappare … Enciclopedia Italiana
squarciare — v. tr. [lat. exquartiare, der. di quartus quarto , propr. fare in quattro ] (io squàrcio, ecc.). 1. [rompere con lacerazioni, con violenza e per ampio tratto: s. le vesti ] ▶◀ (lett.) dilacerare, dilaniare, lacerare, (non com.) sbranare.… … Enciclopedia Italiana
