dijmuitor

dijmuitor: DIJMUITÓR, dijmuitori, s.m. Dijmar. [pr.: -mu-i-] – Dijmui + suf. -tor.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DIJMUITÓR s. (ist.) dijmar. (dijmuitorul strângea dijma.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

dijmuitór s. m. (sil. -mu-i-), pl. dijmuitóri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

dijmar — DIJMÁR, dijmari, s.m. Persoană care strângea dijmele; dijmuitor. – Dijmă + suf. ar. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DIJMÁR s. v. dijmuitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime dijmár s. m., pl. dijmári … Dicționar Român
dijmă — DÍJMĂ, dijme, s.f. Dare care reprezenta a zecea parte din produsele principale, percepută de stăpânii feudali de la producătorii direcţi; (mai târziu) formă de rentă funciară feudală, care consta în cedarea de către ţăran proprietarului funciar a … Dicționar Român
zeciuitor — ZECIUITÓR, zeciuitóri, s.m. Dijmuitor; persoană însărcinată cu strângerea dijmei. (din zeciui) Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias