dijmar

dijmar: DIJMÁR, dijmari, s.m. Persoană care strângea dijmele; dijmuitor. – Dijmă + suf. -ar.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DIJMÁR s. v. dijmuitor.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dijmár s. m., pl. dijmári

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DIJMÁR dijmari m. ist. Slujbaş care încasa dijmele. /dijmă + suf. dijmarar

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

dijmuitor — DIJMUITÓR, dijmuitori, s.m. Dijmar. [pr.: mu i ] – Dijmui + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DIJMUITÓR s. (ist.) dijmar. (dijmuitorul strângea dijma.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime dijmuitór s. m. ( … Dicționar Român
dijmă — DÍJMĂ, dijme, s.f. Dare care reprezenta a zecea parte din produsele principale, percepută de stăpânii feudali de la producătorii direcţi; (mai târziu) formă de rentă funciară feudală, care consta în cedarea de către ţăran proprietarului funciar a … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias