dijmar

dijmar
DIJMÁR, dijmari, s.m. Persoană care strângea dijmele; dijmuitor. – Dijmă + suf. -ar.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DIJMÁR s. v. dijmuitor.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dijmár s. m., pl. dijmári
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DIJMÁR dijmari m. ist. Slujbaş care încasa dijmele. /dijmă + suf. dijmarar
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • dijmuitor — DIJMUITÓR, dijmuitori, s.m. Dijmar. [pr.: mu i ] – Dijmui + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DIJMUITÓR s. (ist.) dijmar. (dijmuitorul strângea dijma.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  dijmuitór s. m. ( …   Dicționar Român

  • dijmă — DÍJMĂ, dijme, s.f. Dare care reprezenta a zecea parte din produsele principale, percepută de stăpânii feudali de la producătorii direcţi; (mai târziu) formă de rentă funciară feudală, care consta în cedarea de către ţăran proprietarului funciar a …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”