dijmuí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dijmuiésc, imperf. 3 sg. dijmuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dijmuiáscã … Romanian orthography
zeciui — ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. tranz. (înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (fam.) A şi însuşi o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamităţi naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. ui.… … Dicționar Român
dijmuire — DIJMUÍRE, dijmuiri, s.f. Acţiunea de a dijmui şi rezultatul ei; dijmuială, dijmuit. – v. dijmui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DIJMUÍRE s. v. dijmuit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime dijmuíre s. f., g. d. art … Dicționar Român
dijmuială — DIJMUIÁLĂ, dijmuieli, s.f. (Rar) Dijmuire. [pr.: mu ia ] – Dijmui + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DIJMUIÁLĂ s. v. dijmuire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime dijmuiálă s. f. (sil. mu ia ), g. d … Dicționar Român
dijmuit — DIJMUÍT s.n. Dijmuire. – v. dijmui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DIJMUÍT s. (ist.) dijmuială, dijmuire, (înv.) zeciuire, zeciuit. (dijmuitul ţăranului dijmaş.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime dijmuít s. n … Dicționar Român
dijmuitor — DIJMUITÓR, dijmuitori, s.m. Dijmar. [pr.: mu i ] – Dijmui + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DIJMUITÓR s. (ist.) dijmar. (dijmuitorul strângea dijma.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime dijmuitór s. m. ( … Dicționar Român
dijmă — DÍJMĂ, dijme, s.f. Dare care reprezenta a zecea parte din produsele principale, percepută de stăpânii feudali de la producătorii direcţi; (mai târziu) formă de rentă funciară feudală, care consta în cedarea de către ţăran proprietarului funciar a … Dicționar Român
