difracţie

difracţie: DIFRÁCŢIE, difracţii, s.f. Mod de propagare a undelor de lumină, radio, acustice etc. în spatele unui obstacol, prin ocolirea marginilor lui şi prin abaterea aparentă de la traiectoria rectilinie. – Din fr. diffraction.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

difrácţie s. f. (sil. -frac-) → fracţie

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

DIFRÁCŢI//E difracţiei f. Deviere de la propagarea rectilinie a unei unde (luminoase, sonore etc.) atunci când întâlneşte un obstacol sau când trece pintr-un mediu neomogen. [art. difracţia; G.-D. difracţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. diffraction

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DIFRÁCŢIE s.f. Deviere a unei raze luminoase, a unei unde sonore etc. care străbate un orificiu îngust sau întâlneşte muchia unui corp opac. [gen. -iei, var. difracţiune s.f. / cf. fr. diffraction].

Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DN

DIFRÁCŢIE s. f. 1. deviere de la propagarea rectilinie a undelor luminoase, sonore, radio etc. la întâlnirea unor obstacole, la trecerea printr-o fantă sau în imediata vecinătate a marginii unui ecran, propagându-se şi în spatele acestora. 2. modificare a direcţiei unui val la izbirea cu un obstacol. (< fr. diffraction)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Поможем написать реферат

difrácţie — s. f. (sil. frac ), pl. difrácţii … Romanian orthography
difracta — DIFRACTÁ, pers. 3 difráctă, vb. I. refl. şi tranz. A suferi sau a produce o difracţie. – Din fr. diffracter. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 difractá vb. (sil. frac ), ind. prez. 3 … Dicționar Român
irizaţie — IRIZÁŢIE, irizaţii, s.f. Coloraţie similară curcubeului, apărută în urma unui proces de interferenţă a luminii albe prin straturi transparente subţiri. [var.: irizaţiúne s.f.] – Din fr. irisation. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
difractat — DIFRACTÁT, Ă, difractaţi, te, adj. Care a suferit o difracţie. – v. difracta. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
difracţiune — DIFRACŢIÚNE s.f. v. difracţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
reţea — REŢEÁ, reţele, s.f. 1. Împletitură de fire de aţă, de sfoară, de sârmă etc., lucrată cu ochiuri mari; plasă, fileu; p. ext. ţesătură rară imitând acest fel de împletitură. ♦ (înv.) Dantelă. 2. Obiect făcut din reţea (1). 3. Întăritură în faţa… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias