- difracta
- DIFRACTÁ, pers. 3 difráctă, vb. I. refl. şi tranz. A suferi sau a produce o difracţie. – Din fr. diffracter.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98difractá vb. (sil. -frac-), ind. prez. 3 sg. difráctăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DIFRACT//Á difractaéz tranz. (raze de lumină, fascicule de radiaţie, unde acustice) A face să se difracte. /<fr. diffracterTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE DIFRACTÁ pers. 3 se difráctă intranz. (despre raze de lumină, fascicule de radiaţie, unde sonore) A suferi o difracţie. /<fr. diffracterTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDIFRACTÁ vb. I. tr., refl. A (se) produce un fenomen de difracţie. [P.i. 3 -tă. / < fr. diffracter].Trimis de LauraGellner, 14.05.2006. Sursa: DNDIFRACTÁ vb. refl., tr. a (se) produce un fenomen de difracţie. (< fr. diffracter)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.