dicteu

DICTÉU, dicteuri, s.n. (Rar) Dictare. ♢ Dicteu muzical = notare a unei linii melodice după auz. – Din fr. dictée.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



dictéu s. n., art. dictéul; pl. dictéuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DICTÉU s.n. Dictare. ♦ Procedeu de creaţie artistică preconizat de către suprarealişti, prin care se ambiţiona realizarea unei expresii formale a operei de artă, identică gândirii în stare de veghe, de vis etc. ♢ Dicteu muzical = muzică ce urmează a fi notată după auz. [< fr. dictée].

Trimis de LauraGellner, 19.02.2005. Sursa: DN



DICTÉU s. n. reproducere fidelă, automată a unui act de gândire, fără controlul raţiunii; dictare. o dicteu automat = procedeu de creaţie artistică preconizat de către suprarealişti, prin care se ambiţiona realizarea unei expresii formale a operei de artă, identică gândirii în stare de veghe, de vis etc.; dicteu muzical = muzică ce urmează a fi notată după auz. (< fr. dictée)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN