- dictatură
- DICTATÚRĂ, dictaturi, s.f. 1. (În Roma antică) Demnitatea, puterea, autoritatea exercitată de un dictator. 2. Instituţie politică, putere de stat în care o persoană (sau un grup de persoane) este învestită (învesti) cu autoritate nelimitată prin legi şi adesea bazată pe violenţă. ♦ Dictatura proletariatului = concept din filozofia marxistă care preconiza exercitarea (exercita) puterii de stat de către proletariat în perioada cuprinsă între revoluţia socialistă şi instaurarea (instaura) societăţii socialiste. – Din fr. dictature, lat. dictatura.Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98dictatúră s. f., g.-d. art. dictatúrii; pl. dictatúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDICTATÚR//Ă dictaturăi f. 1) Conducere a unui stat, în fruntea căreia stă un dictator. 2) Putere despotică, tiranică. 3) (în Imperiul Roman) Demnitate a unui dictator. 4) Timpul cât acesta îşi exercita puterea. /<fr. dictatureTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDICTATÚRĂ s.f. 1. Demnitatea de dictator în vechea Romă; timpul cât un dictator exercita puterea. 2. Formă de guvernământ în care puterea supremă aparţine unui dictator; guvernare exercitată de o clasă dominantă. 3. (În filozofia marxistă) Dictatura proletariatului = putere de stat a clasei muncitoare întemeiată pe alianţa dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare, rolul conducător deţinându-l clasa muncitoare prin partidul ei marxist-leninist. [< lat. dictatura, cf. fr. dictature].Trimis de LauraGellner, 14.05.2006. Sursa: DNDICTATÚRĂ s. f. 1. (în Roma antică) demnitatea de dictator; timpul cât acesta exercita puterea. 2. formă de guvernare în care puterea supremă aparţine unui dictator. 3. conducere a socităţii exercitată de o clasă socială dominantă. ♢ (fig.) putere absolută, fără control; purtare despotică, tiranică. (< fr. dictature, lat. dictatura)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.