- diafan
- DIAFÁN, -Ă, diafani, -e, adj. (În limbaj poetic) Foarte puţin dens, foarte subţire, lăsând să străbată lumina, fără a permite distingerea clară a formelor şi a contururilor; (despre faţă şi mâinile omului) cu pielea fină, delicată, palidă (lăsând să se străvadă vinişoarele albastre). [pr.: di-a-] – Din fr. diaphaneTrimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX '98DIAFÁN adj. v. vaporos.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimediafán adj. m. (sil. di-a-), pl. diafáni; f. sg. diafánă, pl. diafáneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDIAFÁN diafană (diafani, diafane) 1) (despre materiale sau corpuri) Care lasă să pătrundă prin sine razele de lumină fără a permite să se distingă clar forma obiectelor; translucid. Pânză diafană. 2) fig. Care este foarte gingaş; transparent; aerian. Piele diafană. Mâini diafane. [Sil. di-a-] /<fr. diaphaneTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDIAFÁN, -Ă adj. 1. Care lasă să străbată lumina fără a permite să se distingă clar contururile; (p. ext.) fin, subţire. 2. (Despre oameni) Palid, străveziu, alb; fin. [pron. di-a-. / < fr. diaphane, cf. gr. diaphanes < dia – prin, phanes – transparent].Trimis de LauraGellner, 19.02.2005. Sursa: DNDIAFÁN1, -Ă adj. 1. foarte puţin dens, lăsând lumina să străbată, fără a permite să se distingă clar formele şi contururile; transparent, foarte subţire. 2. (despre oameni) palid, străveziu; fin. (< fr. diaphane)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNDIAFAN2(O)- elem. "transparent, diafan". (< fr. diaphan/o/-, cf. gr. diaphanes)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.