revelaţie — REVELÁŢIE, revelaţii, s.f. Dezvăluire, descoperire (neaşteptată) a unui fenomen neobservat, a unui adevăr ascuns; p. ext. lucru revelat. ♢ expr. A fi o revelaţie = a depăşi aşteptările, a surprinde în chip neaşteptat (şi plăcut). ♦ (În… … Dicționar Român
destăinuire — DESTĂINUÍRE, destăinuiri, s.f. Acţiunea de a (se) destăinui şi rezultatul ei; divulgare, mărturisire. – v. destăinui. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Destăinuire ≠ acoperire, tăcere Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … … Dicționar Român
revelare — REVELÁRE, revelări, s.f. Acţiunea de a (se) revela şi rezultatul ei. – v. revela. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 REVELÁRE s. 1. arătare, dezvăluire. (revelare unor lipsuri.) 2. destăinuire, dezvăluire, divulgare, împărtăşire … Dicționar Român
demascare — DEMASCÁRE, demascări, s.f. Acţiunea de a (se) demasca şi rezultatul ei; dezvăluire, dare în vileag. – v. demasca. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEMASCÁRE s. autodemascare, trădare. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
arătare — ARĂTÁRE, arătări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) arăta şi rezultatul ei. 2. Halucinaţie, vedenie. ♦ (concr.) Monstru; stafie, fantomă. ♦ Persoană foarte slabă. – v. arăta. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 ARĂTÁRE s. 1. v. trasare. 2. v.… … Dicționar Român
divulgare — DIVULGÁRE, divulgări, s.f. Faptul de a divulga. – v. divulga. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DIVULGÁRE s. 1. v. destăinuire. 2. deconspirare, destăinuire, dezvăluire. (divulgare tuturor complicilor.) Trimis de siveco,… … Dicționar Român
sincerităţi — s. pl. v. confesiune, confidenţă, destăinuire, dezvăluire, mărturisire, spovedanie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
spovedanie — SPOVEDÁNIE, spovedanii, s.f. Faptul de a (se) spovedi; mărturisire. ♦ spec. Ceremonia mărturisirii păcatelor în faţa preotului. – Din sl. ispovĕdanije. Trimis de LauraGellner, 25.07.2004. Sursa: DEX 98 SPOVEDÁNIE s. 1. (bis.) mărturisire,… … Dicționar Român
spovedire — SPOVEDÍRE, spovediri, s.f. Acţiunea de a (se) spovedi; destăinuire, mărturisire. – v. spovedi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SPOVEDÍRE s. 1. (bis.) mărturisire, spovedanie, (înv. şi pop.) spovadă, (înv. şi reg.) spovedeală,… … Dicționar Român