dezvinui

dezvinui
DEZVINUÍ, dezvinuiesc, vb. IV. tranz. şi refl. (Rar) A (se) dezvinovăţi. - Dez- + [în]vinui.
Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX '98

DEZVINUÍ vb. v. apăra, dezvinovăţi, disculpa, justifica, scuza.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dezvinuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezvinuiésc, imperf. 3 sg. dezvinuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezvinuiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DEZVINU//Í dezvinuiiésc tranz. A recunoaşte ca fiind nevinovat; a justifica; a dezvinovăţi; a disculpa. [Sil. -nu-i] /dez- + a [în]vinui
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE DEZVINU//Í mă dezvinuiiésc intranz. A-şi demonstra nevinovăţia; a se dez-vinovăţi; a se disculpa; a se justifica. [Sil. -nu-i] /dez- + a [în]vinui
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • dezvinovăţi — DEZVINOVĂŢÍ, dezvinovăţesc, vb. IV. refl. A şi dovedi sau a căuta să şi dovedească nevinovăţia; a se dezvinui, a se disculpa. ♦ tranz. (Rar) A declara pe cineva nevinovat, a demonstra nevinovăţia cuiva. – Dez + [în]vinovăţi. Trimis de IoanSoleriu …   Dicționar Român

  • disculpa — DISCULPÁ, discúlp, vb. I. tranz. şi refl. (livr.) A (se) dezvinovăţi. ♦ tranz. A recunoaşte că un acuzat nu este vinovat (şi a l scoate din cauză). – Din fr. disculper. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98  A se disculpa ≠ a se… …   Dicționar Român

  • justifica — JUSTIFICÁ, justífic, vb. I. 1. tranz. A arăta că ceva este just (1), legitim, a demonstra justeţea unui lucru; a îndreptăţi; a motiva. 2. refl. A da explicaţii cu privire la o atitudine, o acţiune etc; a se dezvinovăţi. 3. tranz. A dovedi… …   Dicționar Român

  • dezvinuire — DEZVINUÍRE, dezvinuiri, s.f. (Rar) Dezvinovăţire. – v. dezvinui. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  DEZVINUÍRE s. v. dezvinovăţire, disculpare, justificare, scuză. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  dezvinuíre s. f.,… …   Dicționar Român

  • îndreptăţi — ÎNDREPTĂŢÍ, îndreptăţesc, vb. IV. tranz. A da cuiva dreptul la ceva; a autoriza, a justifica (ceva); a îndritui, a îndreptui. – În + dreptate. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  A (se) îndreptăţi ≠ a (se) învinovăţi, a (se) învinui, a …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”