dezrăsuci

dezrăsuci: DEZRĂSUCÍ, dezrăsucesc, vb. IV. tranz. A face ca un fir sau, p. gener., un obiect să nu mai fie răsucit; a desface. ♦ tranz. şi refl. A (se) desface din depănătură. – Dez- + răsuci.

Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX '98

A dezrăsuci ≠ a răsuci

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

dezrăsucí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezrăsucésc, imperf. 3 sg. dezrăsuceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezrăsuceáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DEZRĂSUC//Í dezrăsuciésc tranz. (aţe, frânghii, sârme etc. răsucite) A face să nu mai fie răsucit. /dez- + a răsuci

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

dezrăsucire — DEZRĂSUCÍRE, dezrăsuciri, s.f. Faptul de a (se) dezrăsuci. – v. dezrăsuci. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 dezrăsucíre s. f., g. d. art. dezrăsucírii; pl. dezrăsucíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
detorsiona — DETORSIONÁ, detorsionez, vb. I. tranz. A înlătura o torsiune (1). [pr.: si o ] – Din torsiune. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98 detorsioná vb. → torsiona Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic DETORSIONÁ vb … Dicționar Român
dezrăsucit — DEZRĂSUCÍT, Ă, dezrăsuciţi, te, adj. Care nu mai este răsucit; care s a desfăcut din depănătură. – v. dezrăsuci Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
răsuci — RĂSUCÍ, răsucésc, vb. IV. 1. tranz. şi intranz. A deforma un corp alungit, prin rotirea în sensuri opuse extremităţilor sale. ♦ A învârti un fir textil în jurul lui însuşi şi în aceeaşi direcţie, pentru a l face mai rezistent. ♦ A reuni două sau… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias