- dezgraţia
- DEZGRAŢIÁ vb. I. v. dizgraţia.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.
dezgraţia
Look at other dictionaries:
dizgraţia — DIZGRAŢIÁ, dizgraţiez, vb. I. tranz. A lipsi pe cineva de bunăvoinţa, de favoarea de care s a bucurat până atunci, a i retrage favoarea. [pr.: ţi a] – Din fr. disgracier (după dizgraţie). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
