desăguţă

desăguţă
DESĂGÚŢĂ, desăguţe, s.f. Diminutiv al lui desagă; desăgel, desăgior. – Desag + suf. -uţă.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

desăgúţă s. f., g.-d. art. desăgúţei; pl. desăgúţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • desăgel — DESĂGÉL, desăgei, s.m. (pop.) Desăguţă. – Desag + suf. el. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  desăgél s. m., pl. desăgéi, art. desăgéii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • desăgior — DESĂGIÓR, desăgiori, s.m. (pop.) Desăguţă. – Desag + suf. ior. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  desăgiór s. m. (sil. gior ), pl. desăgióri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”