- desăgel
- DESĂGÉL, desăgei, s.m. (pop.) Desăguţă. – Desag + suf. -el.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98desăgél s. m., pl. desăgéi, art. desăgéiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
desăguţă — DESĂGÚŢĂ, desăguţe, s.f. Diminutiv al lui desagă; desăgel, desăgior. – Desag + suf. uţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 desăgúţă s. f., g. d. art. desăgúţei; pl. desăgúţe Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român