- destinzător
- DESTINZĂTÓR, -OÁRE, destinzători, -oare, adj. (Neobişnuit) Care destinde. – Destinde + suf. -tor.Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98destinzătór adj. m., pl. destinzătóri; f. sg. şi pl. destinzătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.