- destindere
- DESTÍNDERE, destinderi, s.f. 1. Faptul de a se destinde; slăbire, încetare a unei încordări; relaxare; fig. încetare a unei tensiuni nervoase, a unei stări de surescitare, de încordare; liniştire. 2. Creştere a volumului unui gaz; expansiune, detentă. – v. destinde.Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Destindere ≠ încordare, tensiuneTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDESTÍNDERE s. 1. relaxare, slăbire. (destindere unui arc.) 2. lărgire, slăbire, (pop.) slobozire. (destindere legăturii care îl strângea.) 3. relaxare, respirare. 4. v. de-tentă. 5. (fon.) recursie, relaxare.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeDESTÍNDERE s. v. astâmpăr, calm, linişte, odihnă, pace, repaus, recreare, tihnă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedestíndere s. f., g.-d. art. destínderii; pl. destínderiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDESTÍNDER//E destinderei f. 1) v. A DESTINDE şi A SE DESTINDE. 2) Slăbire şi înlăturare treptată a tensiunii unor relaţii internaţionale. [G.-D. destinderii] /v. a (se) destindeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDESTÍNDERE s.f. 1. Faptul de a (se) destinde; relaxare. 2. Creştere a volumului unui gaz; expansiune, detentă. 3. (fig.) Încetare a unei tensiuni nervoase; liniştire. ♦ (Polit.) Slăbire a încordării relaţiilor dintre state sau a relaţiilor internaţionale. [< destinde].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNDESTÍNDERE s. f. 1. faptul de a se destinde; relaxare. ♢ (fig.) încetare a unei tensiuni nervoase, de surescitare; liniştire. 2. slăbire a încordării relaţiilor dintre state sau a relaţiilor internaţionale. 3. (fiz.) expansiune. (< destinde)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.