desperecheat

desperecheat
DESPERECHEÁT, -Ă, desperecheaţi, -te, adj. 1. Despărţit, separat (de perechea lui). 2. Care nu (mai) face parte dintr-un tot sau dintr-o serie; izolat, stingher. – v. desperechea.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DESPERECHEÁT adj. descompletat, disparat, stingher. (Un pantof desperecheat.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • disparat — DISPARÁT, Ă, disparaţi, te, adj. Lipsit de legătură, de armonie, de simetrie. – Din fr. disparate, lat. disparatus. Trimis de LauraGellner, 27.09.2004. Sursa: DEX 98  DISPARÁT adj. 1. v. răzleţ. 2. descompletat, desperecheat, stingher. (Un… …   Dicționar Român

  • stingher — STINGHÉR, Ă, stingheri, e, adj. 1. Care este doar ici şi colo; izolat, răzleţ, singur. ♦ Care se simte undeva străin, dezorientat, stânjenit. 2. Care a rămas fără pereche; desperecheat. – et. nec. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • depareiat — DEPAREIÁT, Ă, depareiaţi, te, adj. (Filatelie; despre serii de mărci poştale) Care a fost descompletat. – v. depareia. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEPAREIÁT, Ă adj. (Filat.; despre mărci) Desperecheat, descompletat, izolat …   Dicționar Român

  • descompletat — DESCOMPLETÁT adj. desperecheat, disparat, stingher. (Un pantof descompletat.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • desperechea — DESPERECHEÁ, desperechez, vb. I. tranz. 1. A despărţi, a desface două elemente, lucruri, fiinţe etc. care formează o pereche. 2. A scoate o parte dintr o serie de lucruri care alcătuiesc o totalitate; a descompleta. – Des1 + [îm]perechea… …   Dicționar Român

  • dezasortat — DEZASORTÁT, Ă, dezasortaţi, te, adj. 1. (Despre magazine) Care a rămas fără marfă. 2. (Despre mărfuri) Desperecheat. – v. dezasorta. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • nesoţ — nesóţ adj. invar. (înv.) care este fără pereche; desperecheat. Trimis de blaurb, 03.08.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • stânjeni — STÂNJENÍ, stânjenésc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. recipr. A (se) stingheri, a (se) deranja, a (se) jena, a (se) împiedica de la o îndeletnicire. 2. refl. (reg.) A se sfii, a se ruşina; a ezita. [var.: (pop.) stânjiní vb. IV] – Din sl. sŭtenženŭ …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”