desghina

desghina: desghiná (-n, -át), vb. – A separa, a despărţi. – var. dejghina, dezghina, desbina. Origine necunoscută. Pare cuvînt tradiţional (sec. XVIII), modificat modern prin analogie cu îmbina, combina (Puşcariu 778; Philippide, Principii, 107). Originea lat. pare sigură, cf. mr. dizgl’inare "a tăia crengile"; este însă greu de admis etimonul lat. *dĭsglŭtināre care este propus în mod curent (Candrea-Dens., 482; Pascu, I, 76); tot aşa este şi lat. *dĭsglināre, din ngr. γλίνη "cocă, pap" (Giuglea, Dacor., III, 620).

Trimis de blaurb, 27.07.2007. Sursa: DER

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

îmbina — ÎMBINÁ, îmbín, vb. I. tranz. şi refl. A (se) lega, a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) asocia pentru a realiza un tot; a (se) îngemăna. – Probabil lat. *imbinare. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 A (se) îmbina ≠ a (se) dezbina, a… … Dicționar Român
desghin — desghín ( nuri), s.n. – Cabriolă, săritură. var. dezghin, dejghin. tc. dezgin (Şeineanu, II, 157; Lokotsch 527; Ronzevalle 93), cf. bg., sb. dizgin. Cuvîntul turc înseamnă hăţ , astfel încît este posibilă o etimologie populară, care ar fi… … Dicționar Român
răjghina — răjghiná ( n, át), vb. – A separa, a degaja. – var. răşghina. Din desghina, cu schimb de suf. (Candrea). Trimis de blaurb, 04.10.2008. Sursa: DER … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias